Uitându-mă la acest video, inevitabil îmi pun nişte întrebări…
Care este explicaţia pentru faptul că omenirea s-a înălţat din sărăcie atât de târziu, procesul care i-a oferit o relativă abundenţă declanşându-se de-abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea? Care au fost factorii care au inhibat evoluţia spre progres a omenirii, în condiţiile în care homo sapiens a reuşit să-şi exploateze resursele fiziologice în chip de creatură raţională (păstorit, folosirea uneltelor, exploatarea animalelor, obţinerea recoltelor, organizarea puterii colective a grupului, etc) încă din neolitic? De ce omului din epoca de piatră, care a reuşit să pună, într-un fel, stăpînire pe un mediu ostil i-a trebuit atât de mult timp să tragă foloase de pe urma victoriilor sale? De ce societăţile arhaice nu au fost caracterizate de progres ci, de multe ori, chiar de regres? Nu ar fi fost normal ca progresul să apară cu mii de ani în urmă şi nu de-a abia acum 200? Ce au fost motivele sau obstacolele din calea progresului rapid al omului către o societate industrială?
Determinism istoric, spun unii. Destin implacabil, pe care nu îl putem controla, iar factorii care duc la dinamica societăţilor sunt independenţi de noi şi intrinseci istoriei… Factori politici, spun alţii. Dinamica societăţilor şi evoluţia istoriei este rezultatul acţiunilor indivizilor. Pe scurt, germenii schimbării, evoluţiei, progesului sau regresului sunt creaţi de om…
Eu cred că cea de-a doua explicaţie este răspunsul corect… Obstacolul din calea progresului nu este mistic, nedesluşit, ci ţine de obscurantismul sistemelor politice lipsite de libertate. Pînă la Revoluţia Industrială, aproape întreaga populaţie a lumii trăia la un nivel de sărăcie căruia greu i se mai poate găsi un corespondent în ziua de astăzi.
Ceea ce a făcut ca din secolul XVIII să existe o îmbunătăţire atât de spectaculoasă a condţiilor de viaţă ţine de adoptarea miracolului capitalismului ca sistem de organizare socială, a cărui anexă este industrializarea.
Practic, datorită relativei siguranţe a domniei legii, sanctificarea propietăţii de către puterea politică, abolirea restricţiilor feudale în privinţa agriculturii, cât şi în privinţa industriei, înlăturarea obstacolelor – umane, juridice, instituţionale – din calea maximizării profitului, legii de protecţie a patentelor, puţinelor reglementări, nerestricţionarea comerţului în niciun fel, înlăturarea elementelor corporatiste care căutau să restrângă iniţiativa, atitudinii anti-protecţioniste, omenirea a creat mai multă bogăţie şi a mărit speranţa de viaţă mai mult decât în ultimii 100 000 de ani, într-o perioadă de explozie demografică.
Cu precădere din secolul XIX, capitalismul şi-a dovedit superioritatea sa esenţială faţă de oricare alt sistem de organizare socială din întreaga istorie a omenirii. Reducerea sărăciei, combaterea foamei, accesul la educaţie pentru o masă mare de oameni, democratizarea, respectarea drepturilor omului, creşterea speranţei de viaţă etc nu sunt apanajul unui proces istoric ineluctabil, ci sunt rezultate şi consecinţele concrete ale individului lăsat să lucreze şi să creeze în libertate, fără obstacole în calea inventivităţii şi ingeniozităţii lui.
Zidurile pe care conducerile politice le-au ridicat în calea oamenilor, ideilor şi bunurilor au venit la pachet cu penurie, sărăcie, boli, războaie, foamete, oprimare şi tiranie.
Atunci cînd oamenii au fost lăsaţi să gândească creativ şi să muncească pentru ei şi familiile lor, când sunt încurajaţi să inventeze lucruri noi şi să exploreze calea ce li se deschide înainte, când sunt liberi să facă acorduri private şi schimburi cu alţii, pe scurt, când libertatea individuală a fost pusă mai presus de stat, atunci a fost generată prosperitatea.
